"Am fost bullied în școală, mulți copii erau discriminați, am văzut cum profesorii erau discriminați, sau chiar bullied dacă nu erau de acord cu directorul. Am fost bullied și când am ajuns profesor, de către inspectorat. Am văzut fenomenul de „copilul este al lui x (x fiind implicat în politică), aveți grijă cu el”.

"Bună ziua, Vreau să împărtășesc puțin din experiențele mele neplăcute din scoala anilor ‘90, care clar s-au perpetuat și astăzi în școlile românești. Încă din școala generală, aveam colegi care mă hărțuiau, erau violenți fizic și verbal, la fel, uneori și profesorii, care foloseau „bătaia" cu rigla la palmă, trasul de perciuni, câte o palmă după ceafă, chiar pentru copiii mai puțin atenți. În liceu, însă, treburile au degenerat până la multe forme de bullying, bătăi între colegi, consum de droguri injectabile, totul nestingherit chiar în interiorul liceului, unul de mijloc, din sectorul 2 al Bucureștiului anilor 2000. Nu pot să cred că după peste 20 ani, totul rămâne neschimbat, și e chiar din ce în ce mai rău. Trebuie să urgentăm un proiect de lege a educației care sa cuprindă, în primul rând, reglementări despre siguranța și integritatea fizică și emoțională a fiecăruia dintre acești copii, ca ei să se poată ocupa strict de procesul educațional și să ajungă „oameni"."

"Încă mă mai bântuie povestea pe care mi-a spus-o prietena mea despre colegul ei de clasă, de etnie diferită de majoritatea copiilor. Modul în care era tratat, inclusiv de profesoară. O scenă îmi revine în mod particular în minte, cum profesoara i-a cerut amicei mele să nu îi ofere bomboană acestui copil, când, de ziua ei, venise cu dulciuri să servească toți copiii."

"Eu am fost de nenumărate ori agresată verbal de către profesori, fie pentru că sunt fată, fie pentru că vin dintr-o anumită zonă a țării, fie pentru că profesorii veneau la școala sub influența alcoolului…extrem de multe momente de agresiune am văzut, din partea profesorilor către elevi, care m-au marcat pe viață, m-au făcut să văd viața „strâmb" crezând că așa trebuie să fie lucrurile: cel mare poate și are dreptul să-l calce pe cap pe cel mai mic, doar pentru că e mai mare și pentru că vrea. Oribil…Influența comunistă m-a bântuit atât în familie cât și la școală, și acum, la 26 de ani, plătesc zeci de euro pe cursuri și terapeuți sa mă vindec de toate „urgiile" comuniste adunate până acum, care mă bântuie zi de zi."

"Nu am o poveste a mea, sau poate nu o consider ca fiind bullying, deși era. În clasa a V-a m-am mutat la o școală nouă, nu am avut prieteni pe tot parcursul celor patru ani de generală, poate doar interacțiuni de prietenie, pentru că eram genul de copil ce prefera muzica rock, și nu mă interesa pe vremea aia să-mi fac o relație. Prietenele ce le aveam erau mai mult interesate de aspectul fizic și de băieți decât de școală, iar eu încercam să fiu doar o persoană invizibilă și să nu cauzez prea multe probleme. Așa că mai existau cuvinte pe ici pe colo rar, cred că în momente de plictiseală, ce acum nici nu mi le amintesc, nu m-am lăsat afectată de asta, am considerat că sunt mult mai mult decât ce mi-ar zice lumea. În schimb, în clasă, aveam o colegă de etnie rromă ce mereu era batjocorită de colegi, într-o formă sau alta. Regret și până astăzi că am fost un simplu privitor, în loc să o ajut și să încerc cumva să opresc acest bullying. Nu am fost o victimă, dar mă simt de parcă am fost un agresor prin tăcerea mea. Cred că este important să conștientizăm și că, a nu face nimic când vedem că cineva este agresat, este greșit."